cain.ro | sursa ta zilnica de informatie cain.ro – stiri, informatii, anunturi si publicitate din sud-estul Romaniei
Mamaia împlinește pe 22 august venerabila vârstă de 111 ani și rămâne varful litoralului românesc, cu cea mai dinamică dezvoltare din ultimii 15 ani.
Mamaia e, în egală măsură, un brand și un magnet de bani. Cu toate că turismul pe litoralul românesc este limitat de sezonul scurt, cu un vârf de aproximativ 60 de zile în lunile iulie și august, stațiunea Mamaia continuă să atragă cele mai mari sume de bani.
Un calcul făcut arată că Mamaia încasează numai din cazare în jur de 75 de milioane de euro în vârful de sezon, la un preț mediu al nopții de cazare estimat la 50 de euro. Acestor încasări li se adaugă alte zeci de milioane de euro cheltuite de turiști în cluburi sau la terasele de pe plajă și din stațiune.
Potrivit Asociației Litoral-Delta Dunării, în Mamaia există aproximativ 30.000 de locuri de cazare autorizate, care au în vârf de sezon un grad de ocupare de cel puțin 90%, iar în weekend-uri de aproape 100%.
Atestată ca stațiune la 22 august 1906 și inaugurată oficial șase zile mai târziu, Mamaia bifează luna viitoare 111 ani de existență.
Cine a „inventat” Mamaia?
Omul din spatele stațiunii Mamaia este considerat Ion Bănescu, primar al Constanței între 1905 și 1907. El a început demersurile administrative pentru amenajarea unei stațiuni la nord de Constanța încă din 1905, când Consiliul Comunal a aprobat achiziționarea a peste 10 hectare de plajă de la cătunul Mamaia Sat.
Cu toate că vorbim de o limbă de pământ ce se întinde între mare și lacul Siutghiol, au existat persoane care au cumpărat loturi de pământ în noua stațiune cu 30 de bani metrul pătrat.
Stațiunea se numea pe atunci Băile Mamaia și a început prin amenajări timide sub forma unor cabine de lemn, dar în scurt timp a apărut și o gară. Cronicile vremii spun că exista un tren care parcurgea distanța dintre Constanța și Mamaia într-o oră și jumătate.
După inaugurare, Mamaia a fost arendată, iar primul antreprenor al stațiunii a fost o femeie, Ecaterina D. Ionescu. Sarcina ei era de a administra noua localitate și de a se asigura că aceasta funcționează bine.
Inițial, autoritățile au gândit un paln de dezvoltare al stațiunii cu vile și hoteluri de lux, dar prima construcție mai importantă a fost o clădire cunoscută sub numele de „așezământ de băi”, care îndeplinea și funcția de gară.
Documentele vremii arată că plaja de la Mamaia a fost călcată în anul deschiderii sale de 45.000 de turiști, dintre care peste 30.000 s-au și scăldat în mare. Primele amenajări din Mamaia au fost din lemn – în special cabine în care turiștii se schimbau în costume de baie – și restaurante cu specific pescăresc.
Stațiunea începe să se dezvolte după primul Război Mondial, când începe amenajarea rezidenței de vară a familiei regale. După 1935, anul construirii Cazinoului, Mamaia devine și destinație de jocuri de noroc. Primul său mare hotel a fost Rex, apărut în 1936.
Fabrica de valută al lui Ceaușescu
Dezvoltarea stațiunii Mamia începe la sfârșitul anilor ’50. Dacă până atunci erau reprezentative vilele și micile spații de cazare, din 1957 încep să apară marile hoteluri, gen bloc, Parc și București (actual Iaki).
Practic, evoluția stațiunii Mamaia a cunoscut două etape. În prima, între 1959 și 1965, au fost construite hotelurile din sudul stațiunii, în special spații de cazare de două și trei stele. Astfel, în anii ’60, Mamaia se afla printre cele mai atractive destinații din sud-estul Europei.
În cea de-a doua parte, între 1982 și 1985, s-a dezvoltat zona de nord cu spații de cazare mai generoase, cu pretenții de trei și patru stele. Această parte a fost dezvoltată la cererea lui Nicolae Ceaușescu, care își dorea ca noile hoteluri să aducă turiști străini. În scurt timp, Mamaia a devenit o adevărată fabrică de valută pentru turismul românesc.
În paralel cu spațiile de cazare, în Mamaia au apărut restaurante, cinematografe, discoteci, dar și un teatru de vară. Încă din prima perioadă de dezvoltare a stațiunii, printre cele mai populare zone de promenadă din Mamaia au rămas cele de la Perla și Cazino. După 1989, Mamaia avea să intre într-un con de umbră – turiștii străini au renunțat să o mai viziteze din cauza condițiilor proaste, iar multe hoteluri s-au degradat.
Anii de resuscitare
La sfârșitul anilor ’90, întreg litoralul românesc era într-o stare jalnică. Mamaia își pierduse și ea faima, iar statul a început să vândă din hotelurile pe care le administra în perioada comunistă.
Acest lucru a făcut ca noi proprietari ai spațiilor de cazare să investească în renovarea și reamenajarea a unei părți dintre hotelurile existente. În paralel, după 2000, au apărut nu doar hoteluri noi, ci și o nouă viziune de dezvoltare a stațiunii.
„Imaginea stațiunii Mamaia s-a schimbat în ultimii 15 ani. De la acea imagine de două-trei stele, acum Mamaia are altă orientare”, spune președintele Asociației Litoral-Delta Dunării, Corina Martin.
La începutul anilor 2000, investițiile în Mamaia sunt vizibile. Se ridică traseul telegondolei iar spre nordul stațiunii apar proiecte imobiliare care schimbă fața stațiunii.
Statiunea Mamaia in 1975
|Mamaia anului 1965
Inceputurile statiunii Mamaia
Faleza Mamaia – Vedere panoramica 1964
Turisti ai anilor 1960
Turismul romanesc inainte de 89
Grandoarea falezei la 1965
Anul 1965 – fara cuvinte
Turisti europeni ai anilor 80
Sursa: adevarulfinanciar.ro